Transalpina

Joi seara căutam cu mult interes pe youtube filmulețe cu Transalpina din anul acesta în urma informațiilor de la prieteni cum că ar fi asfaltată în mare parte. Adorm cu gândul la peisaje și la starea drumului. Cazarea este rezolvată, vom sta la Târgul Jiu, la pensiunea Silvia.

Vineri  la amiază, după ce imi termin treburile unei zile lucrătoare, imi pregatesc bagajul, fac cumpărăturile pentru tură și ung lantul curățat cu o seară înainte. La ora 17 ne strângem, băgăm bicicletele în mașină și în jumătate de oră am plecat.

Ne-a prins întunericul prin Defileul Jiului pe un drum cu multe viraje și prost semnalizat. Într-un final am ajuns la pensiune, ne-am cazat, condiții foarte bune.

Sâmbătă dimineața la ora 6 și 30 de minute trezirea. Unii se trezesc mai greu alții mai ușor, mergem la masă și la ora 7 și 15 minute plecăm spre Novaci, de unde am planuit inceperea turei de bicicletă.

În Novaci ne aștepta o pancartă care ne înștiintează că pe 11 și 12 septembrie se desfășoară un concurs automobilistic începând cu ora 11. Cum noi am ajuns acolo la ora 8 am asamblat repede bicicletele și am început să urcăm în speranța că nu vom încurca programul concursului auto. Așa a și fost, sămbătă s-au facut doar probe.

Urcarea a inceput imediat după ce ne-am urcat pe biciclete. A fost un “Bencec” continuu până la ieșirea din Novaci. De la ieșire din Novaci panta este constantă și menținem ritmul. Pe cum urcăm intrăm într-o ceață tot mai densă care e ca o perdea care nu ne lasă să vedem dincolo marginea drumului, în vale.

 În Rânca am oprit să luăm apă de la “Izvorul Tămăduiri” și să mâncăm. După ce am ieșit din Rânca , soarele a început să străbată prin ceață, dându-ne speranțe că la întoarcere vom vedea mai multe decât la urcare.

Ușor ceața dispare, în zare se văd nori, undeva mai jos decât noi, se vede vârful unde trebuie să ajungem.  

Acum imi dau seama că ceața a fost un lucru bun, nu m-a lăsat să văd cât mai avem de urcat ca să nu mi se pară mult. Acum că suntem aproape sus mă grăbesc să ajung cât mai repede în vârf, să mâncăm, să admirăm peisajul, să facem poze și să mă răcoresc puțin în zăpada de pe marginea drumului.

Coborârea a durat puțin, au fost porțiuni unde cu 60km/h aveam în față o curbă la stânga  sau dreapta, drept în față prăpastie și balustrada lipsea.

 Așa cum am sperat, ceața s-a ridicat și am văzut și Rânca în coborâre.   

Ajunși  în Novaci, am pus bicicletele în mașină și la ora 21 am ajuns înapoi acasa.

Chiar dacă de dimineață a fost noros și pe urcare am avut parte de ceață, vremea a fost destul de bună, peisajul superb,  deci o tură foarte frumoasă.